Monografie

Istorie Aprilie 6, 2014

Sat, comuna Dîngeni, situat la trei km vest de reşedinţa comunei.

Situat într-o zonă foarte populată încă din sec. al XIV-lea, existenţa actualului sat Iacobeni este percepută ca certă cu peste două sute de ani înaintea celei dintâi atestări documentare.

În perioada 2 iulie 1398 - 28 noiembrie 1399 Iuga voievod întăreşte uric lui Braia un loc pe Strahotin: „… iar hotarul lui să fie mai sus de Strahotin, în sus pe Jijia, la Movila Vulturului, şi de acolo, de-a curmezişul, pe drumul Strahotinului, de la pan Costea, pe marginea Strahotinului, drept pe coasta dealului, şi de acolo, de-a curmezişul peste Jijia, pe drum, la Dealul Mare, pe drumul acela până la Movila Vulturului…”[1].

Despre toponimul „… un loc pe Strahotin…” s-a spus: „Având totuşi în vedere că satul dăruit panului Braia se identifică după hotarnică, cu actualul sat Iacobeni, şi că acesta fusese, într-adevăr stăpânit de urmaşii lui Braia până în vremea lui Petru Rareş, când trece în posesia lui Mătiaş…”[2].

Documentele consultate relevă faptul că o parte a moşiei Iacobeni a ajuns în stăpânirea Mănăstirii Umor, o parte în stăpânirea Mănăstirii Coşula şi o parte în stăpânire răzeşească; fiecare din aceste părţi, se pare, a purtat nume distincte. În zapisul de mărturie al boierilor Divanului domnesc din perioada 1 septembrie 1591 - 31 august 1592 este menţionată „siliştea Lilieceni… din ţin. Hârlău, pe Jijia, lângă Slobozia…”[3].

Satul a fost depopulat şi la data documentului aici era o slobozie, pro­ba­bil pe moşia lui Eremia postelnic, cum rezultă din suretul dat de Ieremia Movilă la 18 noiembrie 1605: „Carte de judecată între călugării de la Humor şi Eremia postelnicul pentru o moară ce-i pe Jijia. Călugării spun că moara este pe locul satului Oniceni iar Eremia, că este pe locul lui în hotarul Slobozii…”[4] iar la 23 noiembrie Ieremia voievod dă câştig de cauză călugărilor în privinţa morii de pe Jijia, în hotarul satului Oni­ceni, „împotriva lui Eremia postelnicul şi oamenii săi din Slobozia…”[5].

Documentul datat 1 septembrie 1620 - 31 august 1621, cu foarte multe informaţii menţionează: „…, a patra parte din satul Iacobeni, care acum se numeşte Slobozia pe Jijia…”[6].

Numele satului este derivat de la antroponimul Iacob, cu siguranţă unul dintre primii stăpâni pe aceste locuri.

Unii bătrâni ai satului afirmă că în partea de sud a satului, aproape de Coşare, a fost o biserică.

Un locaş de biserică din satul Iacobeni s-a sfinţit la 9 mai 1869. biserica era din bârne de lemn cu vălătuci, acoperită cu şindrilă. Ctitorii acestei biserici au fost Vasile şi Todosia Pântescu, din satul Sârbi, comuna Vlăsineşti. Biserica a fost zugrăvită (pictată) de Vasile Smâdu,  cum se poate vedea pe una dintre uşile diaconeşti. Acest locaş a servit bisericii până la construirea actualului locaş, în perioada 18 martie 1895 - 24 octombrie 1899, când s-a sfinţit[7]. Această biserică are zidurile din cărămidă, pe temelie de piatră şi a fost acoperită cu şindrilă.

Preoţi slujitori: Ioan Sălăgeanu, Gh. Vasiliu, Ghervarschi, Octav Perju, Petru Cornaci, Alex. Nechita, I. Caşcaval, Gabriel Ioniţă.

La împroprietărirea din 1865 biserica din satul Iacobeni a primit 8,5 fălci teren.

La 5 noiembrie 1876 revizorul şcolar propunea prefectului de Botoşani mutarea învăţătorului Alecsandrescu de la Şcoala Ionăşeni, care nu funcţionează, la Şcoala Iacobeni, unde este local, mobilier şi post vacant[8].

În tabelul cu bugetul şcolilor din plasa Jijia pentru perioada 1 septembrie 1874 - 1 septembrie 1875 este menţionată Şcoala Iacobeni cu cifrele: 100 lei salariu învăţător, 20 lei chiria local şcoală, 20 lei salariu odăieş, 13 lei diferite cheltuieli mărunte[9].

Şcoala a funcţionat în casele unor săteni: Petrache Babuc, Dumitru Cuciureanu, Vasiliu etc.

Local propriu pentru şcoală s-a construit în perioada anilor 1920, apoi un alt local în 1932 şi localul nou etajat, în anul 1972.


[1] Documenta Romaniae Historica, A. Moldova (1384-1448), vol. I, întocmit de A. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1975, p. 10-11 (nr. 8).

[2] Leon Şimanschi şi Georgeta Ignat, Constituirea cancelariei statului feudal Moldovenesc (II), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi, vol. X, 1973, p. 144, nota 145.

[3] Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, Bucureşti, 1953, p. 38, în continuare DIR, A.

[4] Ibidem, XVII/I, p. 262.

[5] Ibidem, p. 262-263.

[6] Ibidem, XVII/IV, p. 494-495.

[7] Cultul ortodox din judeţul Botoşani 1906, Botoşani, p. 140.

[8] Arhivele Statului Botoşani, Fond Prefectura Judeţului Botoşani, Dosar 5/1876, fila 117r.

[9] Ibidem, fila 23v.